Ți-e dor, stiu. Si mie îmi e.

         Iti caut mirosul de parfum in toate locurile prin care ma aflu si il gasesc in podul palmei cu care iti mangaiam fata. Este inevitabil pentru mine să nu-ti simt prezența peste tot. Acum esti ca o umbră ce ma urmărește si nu-mi da pace. Imi cutreieri fiecare gand, ma infiori.

   Ai încetat să-mi mai scrii. Plimbările prin parc au dispărut asemenea. Atingerea degetelor tale când ma luai de mana mi-a rămas pe sub piele. Erai acolo. Eram acolo.
Te-am dat la o parte ca sa te intorci, dar tu n-ai facut-o. Ai îngropat amintirile si le-ai înfundat in intuneric, sperând să uiți, dar n-ai reusit.

   Iti aud tăcerea forțată pe care inca încerci să o tii in frâu. Vrei sa-mi vorbesti, dar te uiti la mine si doar imi schițezi un zâmbet. Esti sufocant. Simt cum imi invadezi spațiul doar gandindu-te la prezența mea alături.

   Ti-a fost teamă că plecarea ta treptata ma va afecta, asa ca ai dispărut brusc. Ai profitat de primul ragaz si m-ai lasat intr-un gol imens. Te-a satisfăcut faptul că stiai ca nu te voi cauta, credeai ca-ti va fi mai usor asa si ca ma vei uita mai repede. Nu s-a întâmplat.


            Ți-e dor, stiu. Si mie îmi e.

Tu in ce fel de lume vrei sa traiesti?

         Sa fie starea materiala a unui om mai importanta decat sufletul?
      Dar aspectul? Sa fie oare aspectul unei persoane caracteristica ce o defineste din toate punctele de vedere? Sau hartiile pe care le are intr-un dosar uitat intr-un colt al dulapului? Sunt ele oglinda proprietarului sau doar diplome ce nu ii folosesc decat sub pretextul de a adauga inca una la colectie pentru a mari teancul?
         Traim intr-o lume in care orice lucru este mai apreciat decat sentimentele. Nu mai este nevoie sa treci prin starile acelea de emotie inainte de a intreba fata pe care o placi daca vrea sa iesiti. Acum trebuie doar sa treci cu masina prin fata casei ei si sa turezi putin motorul, ca ea sa-ti cada la picioare. Nici la fete nu mai e asa greu: un decolteu si o fusta scurta rezolva totul, mai ales daca este si putin mulata.
      In ziua de azi, daca ai o diploma ce atesta cunostintele tale teoretice despre o meserie, nu ii pasa nimanui daca ai obtinut-o tragand cu ochiul in foaia de examen a colegului de langa, dar, totusi, esti considerat mult mai destept si priceput decat o alta persoana care a fost nevoita sa practice acea meserie pentru ca altfel nu-si putea intretine familia.
      Esti considerat descurcaret daca iti reusesc toate planurile, chiar daca in spate stau mami si tati care trebuie doar sa intinda mana, iar tu ai de toate.
      Facem parte dintr-o lume cu totul si cu totul egoista.. Atat de egoista incat daca o fata nu ii accepta avansurile unui tip, aceasta este considerata o figuranta, iar baiatul n-o mai cauta. Oare asta este realitatea? O femeie sa fie tratata doar ca pe un premiu pe care daca nu-l castigi, il denigrezi? Societatea a decazut, iar asta se intampla doar din cauza noastra.
      Mai stie vreunul dintre voi cum e sa iubeasca? Si nu, iubirea nu e atunci cand esti cu un tip ales de parintii tai doar pentru a va intrece in averi, pentru ca, dragii mei, nu suntem in basme.
   Si totusi.. chiar si acolo se casatoreau printul si printesa pentru ca se iubeau, iar acolo baiatul chiar lupta pentru castigarea inimii domnitei.
      Fi-ti responsabili pentru alegerile voastre. Apreciati orice detaliu din jur ce va face fericiti si nu neglijati putinele persoane ce vor sa va lumineze viata.

“How people treat you is their karma; how you react is yours.”

         Sa fie oare acesta prezentul pe care vrem sa il traim? Putini vad omul care din nimic a creat totul.. putini apreciaza omul, dincolo de aparente.
         Viata tuturor poate fi asemanata cu un teatru de papusi in care fiecare dintre noi este personajul principal, inconjurati mai apoi de persoane ce-si ascund chipul dupa masti. Aceasta piesa se joaca la infinit; chiar daca disparem, povestea tot continua. N-ar trebui sa lasam ca firul ei sa ramana asa pana la nesfarsit..

Iubeste copilul care sunt, nu doar femeia pe care o vezi.

   Daca alegi sa fii cu mine, nu-mi pastra doar corpul langa tine. Copilul meu interior plange. Se teme de tine, de griji si de viitor. Vrea sa fie strans in brate, nu tinut la colt.
   Nu-mi doresc sa-mi vorbesti despre probleme legate de bani sau de anii ce vor veni. Vreau sa ne bucuram impreuna de prezent si sa fiu fericita datorita faptului ca astazi m-am trezit si stiu ca esti langa mine.

 Dar tu..
   Ai mainile reci si gandurile in alta parte. Iti spun sa ma prinzi in brate, in plina strada, indiferent de privirile celor din jur, dar imi raspunzi ca n-ai timp de copilarii acum.
   Sunt lucruri mai importante decat asta, imi spui. Dar nimic nu e mai important decat iubirea. Doar ea sta la baza fericirii. Si tine minte ca fericirea mea depinde doar de tine in momentul acesta.

   Lasa-ma sa mai copilaresc! Nu privi spre copilul din mine cu ochi rai. Lasa-ma sa cresc frumos langa tine si sa devin femeia pe care o visai dintotdeauna.

Lucrurile noi schimba oamenii.

   El viseaza. Asta face mai tot timpul. Viseaza ca intr-o zi va avea propria firma si multi bani. Ea munceste pentru a avea o cariera buna si viseaza la o familie fericita. El lasa viata sa se scurga nefacand nimic, jucandu-se jocuri video sau iesind cu prietenii. Ea sta mai toata ziua in casa si invata, iar uneori isi face timp pentru pasiunile sale. El sta noaptea treaz, ocupandu-si timpul aiurea in fata calculatorului, iar a doua zi se trezeste mult dupa ora pranzului. Ea adoarme devreme, dimineata are grija de casa, iar apoi se apuca de invatat.

   Cei doi s-au intalnit din intamplare, iar ea s-a indragostit fara a-l cunoaste. El a crezut la inceput ca e o gluma, dar ea si-a pus toate sperantele in el.

   Timpul trecea, iar el parea ca se ataseaza de ea. Erau din judete diferite, dar impreuna au trecut peste acest inconvenient. Doua persoane complet diferite incepeau sa formeze un intreg.

   Totul a fost frumos o perioada. El a ajutat-o sa treaca peste momentele grele din viata ei, iar ea il aducea pe drumul cel bun cu invatatul. Parintii amandurora erau impotriva, dar lor nu le pasa si luptau.

   Au calatorit impreuna, s-au distrat, iar ea i-a oferit cele mai frumoase momente din viata lui: revelionul impreuna, petrecerea surpriza cand el a implinit 18 ani, lectiile la matematica urmate de vestea ca a luat bacul cu brio, ajutorul ei pentru admiterea lui la facultate si multe altele.. A facut tot ceea ce a putut ca sa lase in urma un impact imens in viata lui.

   Dar el? El nu a stiut decat sa primeasca lucruri doar din partea ei. Stia ca il iubeste si ca ar face totul pentru el, dar la sfarsitul fiecarei serii el incepea cate o cearta si ii vorbea urat.

   Ea a crezut ca nu facea destule, ca nu este buna pentru el si ca ceva se intampla cu ea. Pana intr-un moment cand el a ajuns intr-un oras nou in care avea sa isi petreaca viata de acum inainte. Ajunsese la facultate si parasise taramurile pe care umblase odinioara cu ea. De atunci, totul s-a schimbat. Lui nu ii mai convenea nimic, voia doar libertate, incepuse sa n-o mai sune, nu ii mai trimitea mesaje, se baga in seama cu alte fete, iar pe ea o lasa pe ultimul loc. A intrat in anturaje proaste, iar controlul ei asupra lui a disparut.

   El ajunsese victima unui oras pe care inca nu il cunostea.

Trebuia sa ma iubesti fara sa-ti dau indicii

         Poate ca eu nu ti-as fi cerut asa des sa imi arati ca ma iubesti, daca o faceai inante. Poate eu nu cerseam dupa cuvinte frumoase de la tine, daca mi le spuneai deja. Poate ca nu te mai puneam sa faci anumite lucruri, daca le faceai fara sa iti spun. Poate ca iubirea ta, fiind asa "mare" cum spui, ar fi trebuit sa te invete toate astea, fara ca eu s-o cer.

Nu stii cum sa trimiti un mesaj care ar trebui sa imi aduca zambetul pe buze dimineata? Poti incepe cu "Sa ai o zi frumoasa. Te iubesc!".
Nu stii cum sa ma faci sa ma simt bine? Spune-mi "Sunt langa tine orice s-ar intampla".
Nu stii cum sa imi faci ziua mai buna? Ia-ma prin surprindere si apari in spatele meu, cu o imbratisare.
Nu stii cum sa imi arati ca ma iubesti? O floare este de ajuns.
Nu stii cum sa imi arati ca ma respecti? Ocoleste jignirile si spune-mi ce iti place la mine.

Dar cand nu stii sa ma iubesti.. eu nu te mai pot invata, pentru ca tu nu ma iubesti.

Iubeste-ma in fiecare moment

         Te iubesc mereu..
   Te iubesc noaptea, dimineata, la amiaza, in mijlocul zilei si seara.
   Te iubesc de cand rasare soarele, apune si apare din nou.
   Te iubesc azi, maine si in fiecare zi.
   Iti iubesc zambetul si ochii mici atunci cand razi.
   Te iubesc cand clipesti si cand respiri.
   Iti iubesc teama si curajul.
   Iti iubesc framantarile si grija pe care mi-o porti.
   Iubesc chicotitul pe care il scoti la orice gluma de-a mea.
   Iti iubesc atingerile si mangaierile.
   Te iubesc pentru ce ai facut, ce faci si ce vei face.
   Iubesc lupta pe care o porti in tine pentru noi..
   Iubesc efortul pe care il depui ca sa ne fie bine.
   Iti iubesc aspectul, corpul si stilul, imaginea si viziunea.
   Te iubesc pentru ca esti aici si nu pleci.
   Te iubesc pentru ca ramai si nu renunti.
   Iubesc cand ma ridici in brate si ma faci sa plutesc.
   Iti iubesc sarutul dulce cand iti sunt adorabila, dar amar cand esti suparat.
      Iubesc sa ma iubesti in orice moment al zilei..

Suntem doua lumini care uneori palpaie

      Nu vreau sa-i dau un nume. Dar sigur este ceva. Pana si cand inchidem ochii este acolo, pentru ca noi nu ne vom inchide sufletul niciodata. Suntem doua lumini care uneori palpaie. doua lumini ranite de un intuneric. Doua lumini a caror forma este data de iubire.

   Multe lumini se intalnesc, dar doar atat... Se intalnesc. o zi, o luna, un an... Dar oare noi stam? Noi stam in acest loc in care ne-am intalnit? Vom ramane mereu aici? Este un desert. Un desert al nostru. O proiectie a sufletelor impletite pe dorinte. Noi suntem cei ce dam forma si contur interiorului. Suntem goi.

   Ne privim si tacem. Uitandu-ne in jur, observam ca nu este nimeni si nimic altcineva, suntem doua lumini inchise in propriile lumi care s-au imbinat. Doua suflete care vor sa scape din ceva ce nu inteleg. Uneori sa ai nu este indeajuns. Trebuie sa intelegi, sa folosesti, sa profiti. Universuri interioare cladite pe dorinte si zidite cu vise, universuri interioare a caror flacara este data de iubire.

   Nu poti sa scapi din ceva ce te defineste, din ceva ce esti; nu poti scapa de tine. Multe suflete ratacite ajung pe taramul nostru, insetate de iubire se prabusesc intr-un desert plin cu viata. Viata a noastra. Noi insa suntem preocupati cu privitul, cu privitul si admiratul, ajutam, dar doar atat. Nu putem sa aratam decat calea sufletelor ce uscate de dezamagiri si regrete s-au pierdut in cautarea iubirii, in cautarea vietii.

   Doua lumi s-au imbinat, se afla abia la inceput, au dat forma completa la ceea ce ei viseaza, dar sunt prea orbi sa vada ca au deja. Suntem doua suflete ranite, gaurite de intunericul ce l-am lasat sa patrunda in noi, ne bandajam usor, ne sarutam si ne continuam sa ne privim.

   Desertul nostru nu este gol si vast, desertul nostru este plin cu noi, un orizont de privit, un prezent de cladit si un trecut ars.